text.skipToContent text.skipToNavigation
background-image

Vremea plecarii von Picoult, Jodi (eBook)

  • Verlag: Trei
eBook (ePUB)
9,62 €
inkl. gesetzl. MwSt.
Sofort per Download lieferbar

Online verfügbar

Vremea plecarii

1 New York Times Bestseller
Dragostea unei mame. Cautarea neobosita a unei fiice. O enigma care trebuie dezlegata... De peste zece ani, Jenna Metcalf n-a încetat sa se gândeasca la mama ei, Alice, o cercetatoare care i-a dedicat via a studierii comportamentului elefan ilor i care a disparut în condi ii misterioase. Jenna refuza sa creada ca a fost abandonata. Disperata sa- i gaseasca mama, apeleaza la ajutorul poli istului care a anchetat cazul i al lui Serenity, o femeie care poate sa comunice cu spiritele celor disparu i. În timp ce încearca sa afle ce s-a întâmplat cu Alice, cei trei descopera ca întrebarile dureroase au raspunsuri i mai greu de suportat. Departe de a fi un roman poli ist clasic, Vremea plecarii fascineaza prin întrepatrunderea pove tii emo ionante i excep ional documentate despre via a elefan ilor cu aceea a traumei prin care trece un copil care- i pierde parin ii. 'Picoult este o scriitoare extraordinar de talentata.' - Stephen King 'O poveste tulburatoare despre dragostea parinteasca, prietenie i pierdere.' - The Washington Post 'Jodi Picoult scrie cu aten ie la detalii i surprinde magistral delicate ea i complexitatea rela iilor umane.' - The Boston Globe 'Picoult stapâne te la perfec ie arta povestirii.' - Associated Press 'Cu romanul sau în care creeaza personaje complexe i o poveste pe mai multe planuri, Jodi Picoult i-a câ tigat pentru totdeauna un loc în inima cititorilor.' - Library Journal

Produktinformationen

    Format: ePUB
    Kopierschutz: AdobeDRM
    Seitenzahl: 410
    Sprache: Rumänisch
    ISBN: 9786064002075
    Verlag: Trei
Weiterlesen weniger lesen

Vremea plecarii

JENNA

Când vine vorba de memorie, mi se pare ca-s, cumva, profesionista la capitolul asta. Oi avea eu doar treisprezece ani, dar am studiat problema în felul în care alte pu toaice de vârsta mea devoreaza reviste de moda. Avem, odata, genul de memorie pe care o ai despre lume, cum tii, de exemplu, ca plitele sunt fierbin i i ca, daca umbli iarna pe-afara în picioarele goale, o sa te alegi cu degeraturi. Apoi e ce afli de la sim uri - ca holbatul la soare te face sa mije ti ochii i ca râmele nu-s tocmai cel mai gustos fel de mâncare. Mai sunt datele pe care i le aminte ti de la orele de istorie i le ver i înapoi la teza, fiindca sunt importante (sau a a mi s-a spus) în marea schema a universului. Dupa aia sunt detaliile personale pe care le ii minte, ca ni te linii urcatoare de pe graficul propriei tale vie i, care nu conteaza decât pentru tine. Anul trecut, la coala, profa de tiin e m-a lasat sa fac un studiu independent despre memorie. Majoritatea profilor ma lasa sa fac studii independente, fiindca tiu ca ma plictisesc la ore i, sincera sa fiu, cred ca le e un picu teama ca tiu mai multe decât ei i nu vor sa ajunga sa recunoasca asta.

Prima mea amintire e neclara pe alocuri, ca o poza facuta cu prea mult bli . Mama ine în mâna un valatuc de vata de zahar. Duce degetul la buze - sa fie secretul nostru - apoi rupe o buca ica. Dupa care mi-o lipe te de buze i zaharul se dizolva. Limba mi se încovriga pe dupa degetul ei i suge cu putere. Iswidi , îmi spune mama. Dulce. Nu e biberonul meu; nu e un gust pe care-l cunosc, dar e unul placut. Apoi se apleaca i ma pupa pe frunte. Uswidi , zice. Dulcea a mea.

Nu cred ca aveam pe-atunci, mai mult de noua luni .

Asta-i chiar neobi nuit, de fapt, fiindca majoritatea copiilor au primele amintiri de undeva între doi i cinci ani. Asta nu înseamna ca bebelu ii sunt ni te amnezici mici - au amintiri cu mult timp înainte de a înva a sa foloseasca limbajul, dar, ciudat lucru, nu le mai pot accesa odata ce încep sa vorbeasca. Poate ca motivul pentru care îmi amintesc de episodul cu vata de zahar e ca mama vorbea Xhosa, care nu e limba noastra materna, ci o limba pe care o înva ase când lucrase la doctorat, în Africa de Sud. Sau poate ca motivul pentru care am amintirea asta lipsita de orice context e un târg pe care l-a facut creierul meu - fiindca nu-mi pot aminti nicicum ceva ce vreau cu disperare sa-mi amintesc: amanunte din noaptea în care a disparut mama.

Mama era om de tiin a i o perioada a studiat chiar i memoria. Faceam parte din studiile ei în domeniul stresului posttraumatic i al elefan ilor. ti i vechea zicala, cu elefan ii care nu uita niciodata? Ei bine, e demonstrat tiin ific. A putea sa va ofer toate datele mamei, daca vre i dovada. Practic le-am memorat - nu e o gluma. Cercetarile ei, publicate oficial, aratau ca amintirile sunt legate de emo ii puternice i ca momentele negative sunt ca un soi de marker permanent cu care mâzgale ti pe peretele creierului. Însa exista o linie sub ire de demarca ie între un moment negativ i unul traumatic. Momentele negative ajung sa fie inute minte. Cele traumatice sunt uitate ori alterate în a a fel încât devin de nerecunoscut. Sau se transforma în marele, pâclosul i albiciosul nimic pe care-l ob in în minte ori de câte ori încerc sa ma concentrez asupra acelei nop i.

Iata ce tiu:

1. Aveam trei ani.

2. Mama a fost gasita pe terenul refugiului, incon tienta, cam la un kilometru jumatate sud de un cadavru. Asta era scris în raportul poli iei. A fost dusa la spital.

3. Eu nu apar în rapoartele poli iei. Dupa aceea bunica m-a luat la ea, fiindca tata reac ionase extrem la vestea ca un îngrijitor de elefan i e mort, iar so ia sa e în stare de incon tien a.

4. La un moment dat, înainte de venirea zorilor, mama i-a recapatat cuno tin a i a disparut din spital fara s

Weiterlesen weniger lesen

Kundenbewertungen